Am auzit odată un citat care spunea că „Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi fericit” (1)

 Și atunci întrebările care se pun sunt: …

·      De ce nu este omul întotdeauna fericit?

·      Care sunt nevoile omului pentru ca el să fie fericit?

Bine-cunoscuta piramidă a lui Maslow (2,3) descrie ierarhia nevoilor care include categoriile de nevoi umane ce influențează comportamentul unui individ. Conform lui Maslow, ființele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, iar nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare. Inițial, piramida a inclus 5 niveluri:

1.      Nevoi fiziologice,

2.     Nevoi de siguranță,

3.     Nevoi de dragoste și apartenență,

4.     Nevoi de stima de sine și

5.     Nevoi de autoactualizare.

Maslow a subdivizat mai târziu vârful triunghiului pentru a include un al saselea nivel, numit auto-transcendența, cunoscută și sub numele de nevoi spirituale. Când această nevoie este satisfăcută, produce sentimente de integritate și ridică lucrurile la un plan superior al existenței.

Este evident că dacă am putea alege cum să ne trăim viața, toți am alege să fim fericiți. În ciuda acestei alegeri clare, întrebarea este de ce nu se întâmplă acest lucru și, în loc să fim fericiți, trăim în dramă și suferință? Sadhguru spune că acest lucru se întâmplă pentru că noi nu suntem regizorul vieții noastre din perspectiva trăirilor noastre emoționale și psihologice, deoarece ne trăim viața în mod reactiv, compulsiv și nu în mod conștient (4)

Iar Gregg Braden (5) consideră că fiecare relație pe care o trăim în viața noastră, cu noi înșine, cu ceilalți oameni, cu Pământul, cu Dumnezeu, cu viitorul, cu trecutul, se bazează pe modul în care am fost învățați să gândim despre noi înșine, tradus de expresia poveștii noastre de viață (simțul valorii noastre de sine, valoarea noastră, rolul nostru în societate, modul în care ne vindecăm corpul).

Observăm că în piramida lui Maslow stima de sine este la jumătatea superioară a piramidei si influentează următorul nivel, nivelul de auto-actualizare, considerat ca fiind nivelul de creștere, adică definește felul în care ne putem atinge potențialul și visurile

Putem spune că stima și valoarea de sine sunt esențiale pentru identitatea și creșterea noastră!

Important de notat este că nesatisfacerea nevoilor de stimă rezultă în descurajare și, pe termen lung, în complexe de inferioritate. (2)

Stima de sine conține două grupe de nevoi (în funcție de modalitatea de abordare: internă sau externă):

·      Din punct de vedere intern, nevoia de stimă cuprinde dorința de încredere, putere, realizare, libertate, independență;

·      Din punct de vedere extern, nevoia de stimă cuprinde dorința de a avea o reputație sau un prestigiu, un statut, de avea faimă, renume, recunoaștere, apreciere.

Dacă aceste nevoi sunt satisfăcute, se ajunge la creșterea încrederii în sine, conștientizarea propriei valori, a sentimentului de a fi util. Dacă nivelul de autoestimare este dezechilibrat (subestimare sau supraestimare), se poate ajunge la un randament scăzut și, în final, deteriorarea comportamentului. (3)

Încredere în sine, definită de un sentiment puternic al valorii și al abilităților proprii, este una dintre cele 3 competențe incluse de Daniel Goleman (6,7) în primul cadran (din cele 4 ale matritei Inteligentei emotionale), numit Self-Awareness (Autocunoaștere). Încrederea de sine, alături de alte două competențe de autocunoaștere: i) Recunoașterea emoțiilor personale și a efectului lor și ii) Cunoașterea propriilor puteri (puncte tari) și limite (puncte slabe) sunt competențele care definesc autocunoașterea.

Este evident că stima de sine și influențează răspunsul la întrebarea recurentă „Cine sunt eu?”.

La această întrebare ne putem da multiple răspunsuri, însă cel mai adesea răspunsurile pe care le dăm sunt negative, de auto-sabotare: Nu sunt destul de … bună, frumoasă, deșteaptă, bogată, etc, care se bazează de fapt pe niște credințe subconștiente pe care le-am acumulat in copilărie, și care pot conduce la concluzia:” Eu sunt povestea mea”.

Dar cât de mult sunt eu conștientă de povestea mea?

Și dacă nu ne place felul în care trăim și nu ne place povestea noastră, cum ne-am putea transforma povestea? Cum o putem rescrie?

Exemplul metamorfozării larvei în fluture, este exemplul clasic de transformare.

Pentru a găsi răspunsul la întrebarea Cum pot să rescriu povestea mea? am putea să ne inspirăm din înțelepciunea naturii descrisă frumos de Bruce Lipton (8): povestea evoluției de la omidă la fluture, care sună cam asa:

·      Omida, care este larva unui fluture și are o strucură bine definită, mănâncă toate frunzele unei plante pe care le are in jur, și apoi se transforma singură într-un cocon.

·      În faza de cocon, larva se destructurează, celulele digestive dispar, deoarece nu mai au nici un rol pentru că nu mai există hrană și se transformă într-o ‘supa fără structură’. În schimb, în cocon, în locul acestor celule digestive, se activeaza alte celule numite celule imaginative, care au rolul de a crea o viziune pentru viitor: un nou corp, o nouă viață. Astfel, faza de cocon folosește celulele omizii pentru a se metamorfoza într-un fluture. Faza cocon este haos, iar fluturele este ordine, crează o nouă structură.

”Amintiți-vă, ca omida și fluturele, împărtășim aceeași esență. Potențialul nostru constă în modul în care răspundem la semnalele din jurul nostru” (8)

Inspirându-ne din înțelepciunea fluturelui, noi, oamenii, ar trebui să facem același lucru: să ne recunoaștem stadiul de cocon și să folosim imaginația pentru a începe metamorfoza noastră și a ne construi o versiune mai bună a noastră, o nouă poveste mai fericită și un viitor mai bun pentru noi și pentru umanitate.

Aceasta implică puțină imaginație, iar creierul nostru o frecvență specifică numită alfa, are rol in visare, reverie diurna, vizualizare creatoare.

Dr. Claire Zammit (9), care a efectuat timp de 15 ani cercetări doctorale specific centrate pe femei, a identificat 21 credințe limitatoare care blochează femeile să avanseze în viața personală și în carieră. Ea spune că ”Orice transformare este schimbare, dar nu orice schimbare este transformare‘, și că pentru a ne schimba povestea și răspunsul la întrebarea ”Cine sunt eu?”, trebuie să facem transformarea prin schimbarea conceptului de sine. Dr Claire Zammit definește schimbarea transformațională ca un proces disruptiv ciclic: trebuie să devii un sine diferit, este o schimbare la nivelul conceptului de sine.

Și facem această schimbare răspunzând la câteva întrebări:

·      Cine credem că suntem?

·      La ce ne așteptăm?

·      Unde aparținem?

·      Cum ne vedem pe noi înșine și relația noastră cu lumea?

Similar cu transformarea fluturelui din larva, transformarea vechiului concept de sine al femeilor în noul concept de sine poate fi descris astfel (9):

1.     Stadiul de larva: femeia este definită de vechiul concept de sine

2.     Stadiul de Crisalida/Cocon: femeia pierde structura si vechiul concept de sine, nu știe cine este pentru un timp, este destabilizată, dar încearcă să își imagineze cum să își transforme conceptul de sine. Este într-o criză! Și este antrenabilă, adică cu ajutorul unui coach se poate reinventa!

3.     Stadiul de fluture: femeia capătă o nouă structură și un nou concept de sine. Are toate posibilitățile și își asumă toată responsabilitatea pentru ea și pentru viața ei!

Articole din poveștile lui Dorothy

Referinte:

1.       Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie fericit | Doxologia

2.       Ierarhia nevoilor lui Maslow – Wikipedia

3.       Scribd, Piramida Lui MASLOW | PDF (scribd.com)

4.       Conscious response vs compulsive reaction: sadhguru (youtube.com))

5.       Gregg Braden, Younity 2023

6.       Daniel Goleman, Inteligenta Emotionala, http://www.danielgoleman.info,

7.       Emotional Intelligence Frameworks, Charts, Diagrams & Graphs (positivepsychology.com)

8.       Bruce Lipton: What are Imaginal Cells? – Bruce H. Lipton, PhD (brucelipton.com)

9.       Dr. Claire Zammit, Women Centered Coaching Masterclass